A fost o vară ideală pentru tăierea copacilor.
Vremea în comitatul Penobscot din Maine – unul dintre cele mai dens împădurite județe dintr-un stat dens de copaci – era cald și uscat. Cu toate acestea, chiar dacă lemnul din județ a crescut la o dimensiune ideală pentru recoltat, mașinile pe care Molly London le folosește de obicei au rămas inactiv.
Londra și soțul ei, Alex, care a început o afacere de exploatare forestieră cu aproape 10 ani în urmă, așteptau săptămâni întregi piesele de schimb pentru mașini care nu mai erau stocate la nivel local, deoarece tarifele le făcuseră prea scumpe.
Până în august, ea și soțul ei au decis să-și închidă afacerea, WW London Woodlot Management Company, epuizate după ani de luptă împotriva costurilor tot mai mari.
„Pur și simplu nu se mai simțea bine”, a spus ea. „Pierdem de mult timp, iar acest lucru se înrăutățește.”
Timp de secole, economia din Maine a fost indisolubil legată de exploatarea forestieră. Penobscot s-a autodenumit „capitala mondială a lemnului” în secolul al XIX-lea, iar astăzi, camioanele uriașe de lemn încă ocupă jumătate din drum când se îndreaptă pe interstate rurale din Maine. Aroma de la molid și brad se simte printr-un geam închis al mașinii.
Sănătatea exploatării forestiere este un punct crucial pentru starea generală a economiei sale, iar lucrurile arată sumbru în mijlocul unui război comercial cu Canada și al prețurilor record la motorină.
Democrații speră că frustrarea o va elimina în sfârșit pe republicana Susan Collins, a cărei pierdere este crucială pentru a ajuta partidul să câștige majoritatea în Senatul SUA. Însă, după resimțirea lui Graham Platner, care a renunțat la cursă în iulie pe fondul acuzațiilor de agresiune sexuală, partidul s-a străduit să recupereze timpul pierdut.
În primul său anunț de campanie, Troy Jackson – fostul președinte al senatului statului, care a pierdut candidatura pentru a deveni guvernator al statului la începutul acestui an – s-a etichetat imediat drept „exploatator de a cincea generație”.
„Susan Collins este doar o ștampilă pentru elita bogată din această țară”, a spus Jackson într-un alt anunț de campanie.
Sara Gideon, o fostă reprezentantă a statului, a difuzat reclame de atac similare în 2020, spunându-le alegătorilor că Collins „Nu mai este pentru tine” – o încercare de a o lega de Trump și de elita bogată.
Nu a mers. Deși statul l-a votat pentru Joe Biden, a reales-o pe Collins în același timp, deși niciun sondaj public nu a arătat-o cu avantaj în cursă.
În această alegere, Collins continuă să sublinieze că este o fată din Caribou care provine dintr-o familie de cherestea. Vechimea ei în Senat i-a dat și puterea: Collins a fost senator timp de 29 de ani, făcând-o a cincea cea mai longevivă senatoare și este președintele puternicului comitet de credite al Senatului.
„Sunt o fată din județ”, a spus Collins, în timp ce stătea pe o grămadă de cartofi pentru o reclamă de campanie recentă în care Mainers spunea că senatorul este „la fel ca noi”.
Statul, cu o populație de 1,4 milioane de oameni, se înclină spre democrat, impulsionat de un puternic sprijin liberal de-a lungul coastei sale și nu a votat pentru un președinte republican de la George HW Bush în 1988. Spre deosebire de omologii lor mai liberali din sud, Mainers se mândresc că au o tendință mai independentă.
Deși nu este încă clar cum vor evolua alegătorii din stat la mijlocul mandatului – Collins și Jackson sunt în prezent copleșiți în sondaje – unii alegători s-au simțit lăsați în urmă.
„Se pare că lucrurile cărora li s-a promis că vor intra în funcție acum nu se realizează”, a spus London. „Cred că această zonă simte cu siguranță impactul asta.”
Legături generaționale
Economia Maine este profund legată de Canada, trimițând aproximativ 40% din exporturile sale către vecinul său din nord, potrivit Centrului de Comerț Internațional din Maine.
Dar relația lor merge cu mult dincolo de comerț. Acesta este un stat în care steaguri canadiene și americane pot fi văzute zburând unul lângă altul, unde orașe întregi se adresează în mod special turiștilor canadieni.
“Există legături generaționale. Împărtășim cea mai mare graniță a noastră cu Canada. Mulți oameni din Maine își pot urmări istoria prin Canada”, a spus Patrick Woodcock, președintele Camerei de Comerț din Maine. „Există și o relație de afaceri, dar și familială… Avem un pic de destin comun împreună.”
Această relație a fost greu testată de ruperea relațiilor din cauza războiului comercial al lui Trump. După ce negocierile dintre cele două țări s-au întrerupt la cea de-a 11-a oră, Trump a anunțat un tarif de 50% pentru anumite mărfuri canadiene, care a început pe 22 august.
Ca răspuns, Canada a introdus propriile tarife de represalii, variind de la 15% la 50%, vizând importurile americane în valoare de 20 de miliarde de dolari, cu taxe care au intrat în vigoare la începutul acestei luni.
Pentru tăietorii de lemne din Maine, aceasta înseamnă că multe dintre piesele și echipamentele pe care le cumpără de obicei din Canada și alte țări au fost afectate de tarife, a declarat Dana Doran, directorul executiv al Professional Logging Contractors din Nord-Est. Loggers raportează că prețurile pentru echipamente, piese și camioane cresc între 30% și 50%, de când tarifele lui Trump au fost anunțate pentru prima dată.
“Acele prețuri nu au scăzut. Acest lucru pentru ei îi afectează mai direct pe zi de zi și pe costul lor de a face afaceri”, a spus Doran.
SUA este, de asemenea, „excepțional de dependentă” de fabricile de cherestea canadiene pentru a procesa lemnul folosit pentru locuințe, a spus Doran, dar taxele tot mai mari impuse de curtea de comerț internațional din SUA – nu de Trump – au condus la o scădere dramatică a revenirii în SUA a lemnului fabricat în Canada.
Dar totuși, cererea de lemn a scăzut, deoarece construcția de case a încetinit considerabil în ultimii ani, a adăugat el.
“Când ratele dobânzilor scad și economia se schimbă, iar construcția clădirilor revine, vom avea suficientă producție? Aș spune că nu avem”, a spus Doran.
Chiar și fără războiul comercial recent, industria forestieră din Maine s-a cedat de ani de zile.
Transportatorii forestieri se confruntă cu costuri crescute la nivel general și cu o forță de muncă în scădere. Industria din Maine este alcătuită în mare parte din întreprinderi mici, de familie, care s-au transmis de la generații în generație, a spus Doran. Dar mulți proprietari de multă vreme își îndeamnă acum copiii să nu intre în afaceri de familie.
Chiar și atunci când Londra și soțul ei și-au început afacerea în 2017, au fost avertizați că pornesc într-o luptă dificilă.
„Știam mulți dintre băieții care făceau asta de generații”, a spus ea. „Și toți ne-au spus că suntem nebuni.”
Totuși, erau încântați de șansa de a-și combina ambele abilități – Molly London a obținut un master în silvicultură și ani în domeniu, în timp ce soțul ei avea experiență în transportul și transportul cu camioane – pentru a crea o afacere de familie care sperau că va lăsa o moștenire și le va oferi șansa de a lucra în aer liber.
“Ne-a plăcut ideea de a merge la muncă în pădure. Ne-am gândit că va fi cu adevărat distractiv și interesant”, a spus ea. “Și a fost. Asta a fost o parte din motivul pentru care ne-am oprit atât de mult, pentru că ne-a plăcut cu adevărat ceea ce am făcut.”
Dar după Covid, costurile au continuat să crească. Totul, de la anvelope, combustibil și salarizare pentru angajații lor, a început să strângă compania.
„A fost din ce în ce mai greu pentru noi să o facem să funcționeze în fiecare săptămână”, a spus ea. „În acest an, în special, tarifele au făcut-o doar – a fost imposibil.”
În același timp, costurile acasă creșteau și ele. La fel ca mulți americani care au fost forțați să întârzie îngrijirea medicală sau tratamentul din cauza costurilor în creștere, londonii nu și-au mai putut permite asigurarea de sănătate a familiei lor și și-au renunțat acoperirea în 2025, astfel încât să își permită în continuare să o ofere membrilor echipajului. Au trecut ani de când familia sa răsfățat în ceea ce a fost cândva un ritual de vineri seara, cina la o pizzerie locală; în schimb, mănâncă acasă. Și pentru prima dată, copiii lor au participat la programele de mâncare gratuită la școlile lor în această vară, deoarece alimentele au devenit atât de scumpe.
Mulți tăietori s-au prezentat pentru Trump la ultimele alegeri. Londra atribuie acest lucru faptului că Trump s-a prezentat ca cineva care caută să „lupte împotriva bărbatului”, cineva care ar reduce costurile cu alimentele și gazele și ar elimina Washingtonul de corupție.
Dar acel sentiment a dispărut, a spus ea.
“Dacă citești știrile”, a spus Londra, “nu pare că administrației Trump îi pasă. Nu pare că ceva se va schimba în curând. Și la un moment dat, trebuie să vedem asta așa cum este.”
Vânturi în contra
Pe măsură ce industria forestieră a scăzut în ultimii ani, și alte industrii apreciate din stat au avut probleme din cauza creșterilor recente ale prețurilor.
Justin Allen Liddy, din Fort Clyde, Maine, prinde și vinde pește de 29 de ani. Cu prețurile combustibilului ajungând la peste 5 dolari în unele părți ale statului, acum își umple vasul, Căpitanul Lee, doar la jumătatea drumului cu benzină înainte de a ieși să prindă pește, pentru a menține cheltuielile scăzute. Chiar și atunci, factura lui de gaz ajunge până la 2.500 de dolari pentru fiecare călătorie.
David Turin, un bucătar și restaurator de lungă durată din Portland, a citat, de asemenea, creșteri ale prețurilor la toate restaurantele sale, în același timp, americanii beau mai puțin și mănâncă mai puțin frecvent.
„Nu am experimentat niciodată o perioadă cu vânt în contra mai provocatoare decât acum”, a spus el. „Întreaga dinamică financiară care a funcționat de-a lungul generațiilor în industria noastră s-a defectat, așa că toată lumea încearcă să-și dea seama.”
Populația din Maine este, de asemenea, cea mai în vârstă din țară și, pe măsură ce o pondere din ce în ce mai mare a forței de muncă atinge vârsta de pensionare, statul trebuie să recruteze mai mulți lucrători tineri pentru a-și menține economia în creștere, a declarat Quincy Hentzel, directorul general al Camerei regionale de comerț din Portland. Dar mulți tineri se luptă cu costul ridicat al vieții în Portland.
„Cea mai mare provocare a noastră de a aduce muncitori aici este costul locuinței”, a spus ea. “Puteți fi un angajat de orice nivel – puteți fi un SVP care încearcă să fie recrutat aici de una dintre companiile noastre globale mai mari sau puteți fi sub bucătar la un restaurant. Toată lumea are provocări semnificative în găsirea de locuințe la prețuri accesibile.”
Potrivit unor estimări, țara are nevoie de peste 4 milioane de case noi pentru a face locuințele mai accesibile, potrivit datelor de la Redfin. Maine are nevoie de cel puțin 80.000 de unități locative suplimentare. Dar construcția de locuințe a rămas lent în ultimii ani, în parte pentru că costurile de construcție au crescut semnificativ în toată țara.
„Costurile de construcție comercială în Maine s-au dublat cu mult în ultimul deceniu, depășind cu mult aproape toate celelalte valori ale inflației”, a declarat Jonathan Culley, partener de conducere la Redfern Properties din Portland.
Ratele dobânzilor sunt, de asemenea, dure, Rezerva Federală a SUA a majorat ratele săptămâna trecută, pe fondul unei inflații încăpățânat de ridicate, care rămâne peste ținta lor de 2%. Chiar dacă ratele în cele din urmă scad, iar construcția de locuințe revine, SUA nu este echipată să se ocupe de producția necesară pentru a construi mai multe locuințe, a spus Culley.
„Nu avem capacitatea de producție în Statele Unite pentru a ține pasul cu cererea de locuințe, dacă ratele dobânzilor scad”, a adăugat el. „Noi absolut nu.”
Doran, de la asociația comercială din Maine, a declarat că administrația Trump nu pare să pună întrebările potrivite – despre producția americană, dar și despre criza accesibilității în general.
„Administrația Trump nu vorbește despre ce pachet de stimulente avem nevoie pentru a stimula producția americană?” spuse Doran. “Ce facem cu costurile cu electricitatea? Ce facem cu asistența medicală? Vom avea destui oameni care să meargă la muncă la aceste unități? Putem crește suficient de repede? Pentru mine, aceasta este o întreagă conversație care nu are loc.”
